Melancolica…dupa mult timp

Si ma intreb unde am disparut, unde si cand s-a dus copilaria? De ce uneori, cand infloresc teii ma simt din nou copil? Exista arome, parfumuri, care trezesc in mine simturi de mult uitate, imi aduc aminte de vremuri demult ingropate undeva in colbul amintirilor. Totul in urma e praf, pe care uneori simt nevoia sa-l mai trag pe nas. Se te droghezi cu amintiri… o fi interzis? Cred ca e una dintre cele mai periculoase placeri si au omis-o… au uitat sa ne interzica sa traim in trecut si sa ne placa. Simt mirosul teilor dupa ploaie, ca o infuzie de clipe, si ma simt vinovata… inspir adanc, apoi privesc in urma de teama sa nu ma vada cineva, sa nu mai stie nimeni ca nu mai vreau sa merg mai departe. Vreau sa raman captiva in timp, sa nu mai treaca vara… inainte mi-e frig sa merg, inapoi mi-e teama ca o sa-mi placa prea mult incat sa mai stiu sa ma intorc. Vreau sa raman aici, sa simt mirosul teilor si sa-mi curga lacrimi din senin, sa plang si sa nu stiu de ce, sa ma doara in mijlocul pieptului si totodata sa ma simt usurata, ca si cum mi s-ar fi ridicat de pe umeri o povara seculara. Sunt optimista! Cred ca totul va fi bine, o sa merg pe carari umbrite de tei si mirosul lor o sa ma urmareasca pana cand voi cadea fara vlaga. Ce moarte frumoasa… sa fiu sufocata de copilarie, de amintiri ale vremurilor petrecute prin parcuri cand nu aveam nici o grija… cand singura mea problema era sa nu raman singura in amenintarea aromelor coplesitoare. Acum nu-mi mai e frica de singuratate… e bine sa ramai singura cu gandurile tale pana cand simti ca o sa plesnesti daca mai inspiri o singura data mirosul florilor de tei… Atunci ma intorc in civilizatie, de unde de fapt nu plecasem niciodata… drumul spre casa parea acum mai lung, casa nu tocmai primitoare iar prietenii – straini cercetatori care stiu ca ceva s-a intamplat cu tine, ca intr-un fel sau altul i-ai tradat pentru ceva mai dulce, pentru ceva mai ademenitor… ai cazut prada tentatiei si tu zambesti vinovat stiind ca maine te vei intoarce, pentru inca o doza, pentru inca un pacat…