Bulinutza Cotidiana











{April 19, 2010}   Am revenit pe micile ecrane

Vad ca imi facusem un bun obicei de a posta cate ceva pe blog in fiecare… an… Am revenit in forta… cel putin pentru ceva vreme si promit sa postez in fiecare zi. Prietenii stiu de ce ūüėČ



{June 10, 2008}   Melancolica…dupa mult timp

Si ma intreb unde am disparut, unde si cand s-a dus copilaria? De ce uneori, cand infloresc teii ma simt din nou copil? Exista arome, parfumuri, care trezesc in mine simturi de mult uitate, imi aduc aminte de vremuri demult ingropate undeva in colbul amintirilor. Totul in urma e praf, pe care uneori simt nevoia sa-l mai trag pe nas. Se te droghezi cu amintiri… o fi interzis? Cred ca e una dintre cele mai periculoase placeri si au omis-o… au uitat sa ne interzica sa traim in trecut si sa ne placa. Simt mirosul teilor dupa ploaie, ca o infuzie de clipe, si ma simt vinovata… inspir adanc, apoi privesc in urma de teama sa nu ma vada cineva, sa nu mai stie nimeni ca nu mai vreau sa merg mai departe. Vreau sa raman captiva in timp, sa nu mai treaca vara… inainte mi-e frig sa merg, inapoi mi-e teama ca o sa-mi placa prea mult incat sa mai stiu sa ma intorc. Vreau sa raman aici, sa simt mirosul teilor si sa-mi curga lacrimi din senin, sa plang si sa nu stiu de ce, sa ma doara in mijlocul pieptului si totodata sa ma simt usurata, ca si cum mi s-ar fi ridicat de pe umeri o povara seculara. Sunt optimista! Cred ca totul va fi bine, o sa merg pe carari umbrite de tei si mirosul lor o sa ma urmareasca pana cand voi cadea fara vlaga. Ce moarte frumoasa… sa fiu sufocata de copilarie, de amintiri ale vremurilor petrecute prin parcuri cand nu aveam nici o grija… cand singura mea problema era sa nu raman singura in amenintarea aromelor coplesitoare. Acum nu-mi mai e frica de singuratate… e bine sa ramai singura cu gandurile tale pana cand simti ca o sa plesnesti daca mai inspiri o singura data mirosul florilor de tei… Atunci ma intorc in civilizatie, de unde de fapt nu plecasem niciodata… drumul spre casa parea acum mai lung, casa nu tocmai primitoare iar prietenii Рstraini cercetatori care stiu ca ceva s-a intamplat cu tine, ca intr-un fel sau altul i-ai tradat pentru ceva mai dulce, pentru ceva mai ademenitor… ai cazut prada tentatiei si tu zambesti vinovat stiind ca maine te vei intoarce, pentru inca o doza, pentru inca un pacat…



{May 31, 2007}   Bang!

My conscience shot me down!



{May 30, 2007}   Olimpiadele

Am iesit cam sifonata si dezamagita din olimpiadele astea…”evitabilul” si inevitabilul s-au intamplat si au reusit sa-mi doboare toata increderea in sine… dupa diverse comentarii care au aparut pe marginea olimpiadelor am ajuns la concluzia ca nu trebuia sa particip, nu trebuia sa ma bag in toata chestia asta… nu eram pregatita si vad ca asta e industria in care nu te incurajeaza nimeni, nu te ajuta nimeni… o sa razbesc si singura candva… sunt sigura de asta… i just need time… maybe too much time… pana atunci…

Trebuia sa se intample… sa dau cu capul sa ma trezesc la realitate.



{May 15, 2007}   Cand nu esti tu, e altul…

De asta trebuie sa existe intotdeauna un “numai mie mi se poate intampla”. Nu numai tie normal, dar daca nu tie, atunci cui?

Mie mi se intampla in ultimul timp una, alta… in mare nimic bun… si ajung si ma intreb: de ce sa tac, de ce sa mai evit inevitabilul? De ce sa incerc ceva de care nu-s in stare, de ce sa-ncerc sa fiu ceva ce niciodata n-am sa fiu?

E cald… e mult prea cald… mi-e mult prea sete si nu pot sa cred ca sunt eu aceeasi cu cea care scria aici ieri, alaltaieri, cu cea care scria acum cativa ani poezii… dar cred ca toti trecem in viata prin perioade in care scriem poezii nu? Toti credem intr-un moment sau altul ca avem talent. Toti speram…si-ntr-un moment si-n altul ca avem talent…

Imi pare rau ca n-am mai citit o carte, imi pare rau ca n-am mai spus de mult “te iubesc” si-mi pare rau ca n-am mai avut de mult curajul sa spun “lasa-ma-n pace!”. Dar nu-mi pare rau ca azi inca mai incerc sa fac ceva, ci-mi pare rau ca nu-mi iese niciodata…

Maine, dimineata o sa moara peste aceste cuvinte… Maine o sa o iau de la capat, din nou increzatoare si o sa cad la fel de inartistic si-o sa-mi frang toata increderea. Ce-ar fi sa ne mai batem in orgolii din cand in cand? sa ne dam jos mastile si sa ne dezbracam de idei…



{May 12, 2007}   Utopia

Am reusit aseara performanta de-a iesi in oras. Ceea ce promitea a fi o noapte de culturalizare, s-a dovedit a fi o tendinta de distractie intr-un club. Dar sa mai ramanem putin la faza de culturalizare. Muzeele din Bucuresti promiteau o noapte alba in care sunt deschise toate, si, mai mult de atat, sa fie intrare libera… In schimb ne-am trezit la Noaptea Portilor Inchise, pt ca dupa 12 toate erau inchise… Asa ca am vazut numai Antipa, pe care l-am prins inainte de miezul noptii. O alta experienta unica si socanta a fost faptul ca am realizat ca spun foarte des “mi-ar place” in loc de “mi-ar placea”. I officially am retarded! Am sa ajung in curand sa spun “Am decat 10 mii, vrei sa mai ne luam inghetata?” :((
Dupa experienta minunata am decis sa ne inecam amarul intr-o bodega, unde sa ne si batzaim un pic. “Hai in Utopia!” zic eu, auzind de la unul altul ca e fostul Viking (loc foarte mishto). Am intrat, muzica era foarte mishto, cand am intrat noi cred k era chiar Proclaimers- I Would Walk 5000 Miles. Am mai stat un pic si a inceput cu tot felul de balarii de nu le mai dadeam de cap. Un Dj profesionist… n-am mai intalnit niciun loc in care melodiile sa nu aiba nicio legatura una cu alta. Ne-am simtit indatorati profund sa-i deschidem ochii omului sa schimbe muzica, sa puna ceva dansant. Si a pus! Un rock de garaj pe care iti venea sa-ti scoti ochii cu surubelnita si sa-ti mananci singur urechile… Ma rog… dupa un pic de Queen (dupa rugaminti firbinti) si un pic de Elvis am plecat spre “c√§shile” noastre.

Inchei apoteotic cu o istorie a dansului.



{May 3, 2007}   Am imBulinat-o!

Hai ca am umplut blogul ala de buline : Bulinutza Cotidiana, Bulinutza Adormita, Bulinutza Electrocutata, Bulinutza Incapatanata si InBulinatu’. :)) Suntem happy…pana primim clientul… sa vezi dupa aia certuri si contradictii. Da asa ne intelegem noi mai bine… asa ne alintam… We¬† Rock!!!



{May 1, 2007}   Olimpiadele Comunicarii

Cam cu asta ma indeletnicesc eu acum… E un concurs tare, la care, parerea mea, e constructiv sa participi. Cea mai mare bucurie am avut-o cand am trecut de preselectii: reusisem sa scoatem ceva bun, o campanie destul de tare incat sa ne aleaga juriul, cu toate ca de fiecare data cand ne intalneam aveam momentele de inceput(de vreo 20 de min in care tot ne intrebam “Hai ma…mai facem sau nu mai facem?” “Ma… da’ mai facem?”. A fost tare! Acum asteptam… eu, Bulinutza Cotidiana, si celelalte bulinutze din echipa de 5: Cristina (Bulinutza Adormita), Madalina, Georgiana si Ciprian. Pe 7 si pe 8 mai sunt conferinte http://www.olimpiadelecomunicarii.ro/conferinte.html , dupa care in sfarsit primim clientul real.



{April 27, 2007}   A inceput!

A inceput o avalansa de bulinutze. Intai numele a fost pus la plesneala, dar am inceput sa ne obisnuim cu el, asa ca toti avem in noi cate o bulinutza personala cu care sa ne identificam. Au inceput sa iasa la iveala: intai bulinutza cotidiana, iar acum bulinutza adormita. It’s magic! It’s nothing but magic!



et cetera